Vechiul Testament
Geneza
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronomul
Iosua
Judecatorii
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Imparati
2 Imparati
1 Cronici
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronomul
Iosua
Judecatorii
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Imparati
2 Imparati
1 Cronici
Noul Testament
Capitol
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 252 Imparati 4
1. O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: "Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi."
2. Elisei i-a zis: "Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?" Ea a răspuns: "Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.
3. Şi el a zis: "Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
4. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline."
5. Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.
6. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: "Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: "Nu mai este nici un vas." Şi n-a mai curs untdelemn.
7. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: "Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi."
8. Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
9. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.
11. Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.
12. El a zis slujitorului său Ghehazi: "Cheamă pe Sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.
13. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: "Spune-i: ,Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu."
14. Şi el a zis: "Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: "Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrân."
15. Şi el a zis: "Cheamă-o!" Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
2. Elisei i-a zis: "Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?" Ea a răspuns: "Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.
3. Şi el a zis: "Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
4. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline."
5. Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.
6. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: "Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: "Nu mai este nici un vas." Şi n-a mai curs untdelemn.
7. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: "Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi."
8. Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
9. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.
11. Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.
12. El a zis slujitorului său Ghehazi: "Cheamă pe Sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui.
13. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: "Spune-i: ,Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu."
14. Şi el a zis: "Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: "Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrân."
15. Şi el a zis: "Cheamă-o!" Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
16. Elisei i-a zis: "La anul pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu." Şi ea a zis: "Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
17. Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18. Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi când se dusese pe la tatăl său la secerători,
19. a zis tatălui său: "Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: "Du-l la mama sa!"
20. Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit.
21. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit.
22. A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: "Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce."
23. Şi el a zis: "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"
24. Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: "Mână, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune."
25. Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: "Iată pe Sunamita aceea!
26. Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune-i: ,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?' Ea a răspuns: "Bine."
27. Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: "Lasă-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut."
28. Atunci ea a zis: "Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: "Nu mă amăgi?"
29. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: "Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână, şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului."
30. Mama copilului a zis: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Şi el s-a sculat şi a mers după ea.
17. Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18. Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi când se dusese pe la tatăl său la secerători,
19. a zis tatălui său: "Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: "Du-l la mama sa!"
20. Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit.
21. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit.
22. A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: "Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce."
23. Şi el a zis: "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"
24. Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: "Mână, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune."
25. Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: "Iată pe Sunamita aceea!
26. Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune-i: ,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?' Ea a răspuns: "Bine."
27. Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: "Lasă-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut."
28. Atunci ea a zis: "Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: "Nu mă amăgi?"
29. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: "Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mână, şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului."
30. Mama copilului a zis: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Şi el s-a sculat şi a mers după ea.
31. Ghehazi le-o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: "Copilul nu s-a trezit".
32. Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33. Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi, şi s-a rugat Domnului.
34. S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit.
35. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
36. Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: "Cheamă pe Sunamita." Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: "Ia-ţi fiul!"
37. Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
38. Elisei s-a întors la Ghilgal, şi în ţară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!"
39. Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
40. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce.
41. Elisei a zis: "Luaţi făină." A aruncat făină în oală, şi a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală.
42. A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz, şi spice noi în sac. Elisei a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce."
43. Slujitorul său a răspuns: "Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?" Dar Elisei a zis: "Dă oamenilor să mănânce; căci aşa vorbeşte Domnul: ,Vor mânca, şi va mai rămâne."
44. Atunci le-a pus pâinile înainte; şi au mâncat şi le-a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.
32. Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33. Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi, şi s-a rugat Domnului.
34. S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit.
35. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
36. Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: "Cheamă pe Sunamita." Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: "Ia-ţi fiul!"
37. Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
38. Elisei s-a întors la Ghilgal, şi în ţară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!"
39. Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
40. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce.
41. Elisei a zis: "Luaţi făină." A aruncat făină în oală, şi a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală.
42. A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz, şi spice noi în sac. Elisei a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce."
43. Slujitorul său a răspuns: "Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?" Dar Elisei a zis: "Dă oamenilor să mănânce; căci aşa vorbeşte Domnul: ,Vor mânca, şi va mai rămâne."
44. Atunci le-a pus pâinile înainte; şi au mâncat şi le-a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.