Chemarea
Isaia 6:1-13
v1 În anul mortii împaratului Ozia, am vazut pe Domnul sezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul.
v2 Serafimii stateau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua îsi acopereau fata, cu doua îsi acopereau picioarele, si cu doua sburau.
v3 Strigau unul la altul, si ziceau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul ostirilor! Tot pamîntul este plin de marirea Lui”!
v4 Si se zguduiau usiorii usii de glasul care rasuna, si casa s'a umplut de fum.
v5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sînt pierdut, caci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Împaratul, Domnul ostirilor!”
v6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins în mîna, pe care-l luase cu clestele de pe altar.
v7 Mi-a atins gura cu el, si a zis: „Iata, atingîndu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepartata si pacatul tau este ispasit!”
v8 Am auzit glasul Domnului, întrebînd: „Pe cine sa trimet, si cine va merge pentru Noi?” Eu am raspuns: „Iata-ma, trimete-ma!”
v9 El a zis atunci: „Du-te si spune poporului acestuia: „Într'una vesi auzi si nu veti întelege; într'una veti vedea, si nu veti pricepe!”
v10 Împetreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi, si astupa-i ochii ca sa nu vada cu ochii, sa n'auda cu urechile, sa nu înteleaga cu inima, sa nu se întoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit.”
v11 Si eu am întrebat: „Pîna cînd, Doamne?” El a raspuns: „Pîna cînd vor ramînea ceta?ile pustii oi lipsite de locuitori; pîna cînd nu va mai fi nimeni în case, oi ?ara va fi pustiita de tot;
v12 pîna va îndeparta Domnul pe oameni, oi ?ara va ajunge o mare pustie.
v13 ai chiar a zecea parte de va mai ramînea din locuitori, vor fi nimici?i oi ei la rîndul lor. Dar, dupa cum terebintul oi stejarul îoi pastreaza butucul din radacina, cînd sînt taia?i, tot aoa, o samînta sfînta se va naote iarao din poporul acesta.”
v1 În anul mortii împaratului Ozia, am vazut pe Domnul sezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul.
v2 Serafimii stateau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua îsi acopereau fata, cu doua îsi acopereau picioarele, si cu doua sburau.
v3 Strigau unul la altul, si ziceau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul ostirilor! Tot pamîntul este plin de marirea Lui”!
v4 Si se zguduiau usiorii usii de glasul care rasuna, si casa s'a umplut de fum.
v5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sînt pierdut, caci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Împaratul, Domnul ostirilor!”
v6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins în mîna, pe care-l luase cu clestele de pe altar.
v7 Mi-a atins gura cu el, si a zis: „Iata, atingîndu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepartata si pacatul tau este ispasit!”
v8 Am auzit glasul Domnului, întrebînd: „Pe cine sa trimet, si cine va merge pentru Noi?” Eu am raspuns: „Iata-ma, trimete-ma!”
v9 El a zis atunci: „Du-te si spune poporului acestuia: „Într'una vesi auzi si nu veti întelege; într'una veti vedea, si nu veti pricepe!”
v10 Împetreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi, si astupa-i ochii ca sa nu vada cu ochii, sa n'auda cu urechile, sa nu înteleaga cu inima, sa nu se întoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit.”
v11 Si eu am întrebat: „Pîna cînd, Doamne?” El a raspuns: „Pîna cînd vor ramînea ceta?ile pustii oi lipsite de locuitori; pîna cînd nu va mai fi nimeni în case, oi ?ara va fi pustiita de tot;
v12 pîna va îndeparta Domnul pe oameni, oi ?ara va ajunge o mare pustie.
v13 ai chiar a zecea parte de va mai ramînea din locuitori, vor fi nimici?i oi ei la rîndul lor. Dar, dupa cum terebintul oi stejarul îoi pastreaza butucul din radacina, cînd sînt taia?i, tot aoa, o samînta sfînta se va naote iarao din poporul acesta.”