Femeia Samariteanca

Ioan 4 v1 Domnul a aflat ca Fariseii au auzit ca El face si boteaza mai multi ucenici decît Ioan. v2 Însa Isus nu boteza El însus, ci ucenicii Lui. v3 Atunci a parasit Iudea, si S'a întors în Galilea. v4 Fiindca trebuia sa treaca prin Samaria, v5 a ajuns lînga o cetate din tinutul Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul, pe care-l daduse Iacov fiului sau Iosif. v6 Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea lînga fîntîna. Era cam pe la ceasul al saselea. v7 A venit o femeie din Samaria sa scoata apa. „Da-Mi sa beau”, i-a zis Isus. v8 Caci ucenicii Lui se dusesera în cetate sa cumpere de ale mîncarii. v9 Femeia Samariteanca I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri sa bei dela mine, femeie Samariteanca?”-iudeii, în adevar, n'au legaturi cu Samaritenii. v10 -Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!” tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.” v11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n'ai cu ce sa scoti apa, si fîntîna aste adînca; de unde ai putea sa ai dar aceasta apa vie? v12 Esti Tu oare mai mare decît parintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, si a baut din ea el însus si feciorii lui si vitele lui?” v13 Isus i-a raspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iaras sete. v14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba înca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într'un izvor de apa, care va tîoni în viata vecinica.” v15 „Doamne”, I-a zis femeia, „da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete, si sa nu mai vin pîna aici sa scot.” v16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheama pe barbatul tau, si vino aici”. v17 Femeia I-a raspuns: „N'am barbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis ca n'ai barbat. v18 Pentruca cinci barbati ai avut; si acela, pe care-l ai acum, nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul.” v19 „Doamne”, I-a zis femeia, „vad ca esti prooroc. v20 Parintii nostri s'au închinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca în Ierusalim este locul unde trebuie sa se închine oamenii.” v21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Ma ca vine ceasul cînd nu va veti închina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. v22 Voi va închinati la ce nu cunoasteti; noi ne închinam la ce cunoastem, caci Mîntuirea vine dela Iudei. v23 Dar vine ceasul, si acum a si venit, cînd închinatorii adevarati se vor închina Tatalui în duh si în adevar; fiindca astfel de închinatori doreste si Tatal. v24 Dumnezeu este Duh; si cine se închina Lui, trebuie sa I se închine în duh si în adevar.” v25 „Stiu”, i-a zis femeia, „ca are sa vina Mesia, (caruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are sa ne spuna toate lucrurile.” v26 Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” v27 Atunci au venit ucenicii Lui, si se mirau ca vorbea cu o femeie. Totusi nici unul nu I-a zis: „Ce cauti?” sau: „Despre ce vorbesti cu ea?” v28 Atunci femeia si-a lasat galeata, s'a dus în cetate, si a zis oamenilor: v29 „Veniti de vedeti un om, care mi-a spus tot ce am facut; nu cumva este acesta Hristosul?” v30 Ei au iesit din cetate, si veneau spre El. v31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau sa manînce, si ziceau: „Învatatorule, manînca!” v32 Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n'o cunoasteti.” v33 Ucenicii au început sa-si zica deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva sa manînce?” v34 Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este sa fac voia Celui ce M'a trimes, si sa împlinesc lucrarea Lui. v35 Nu ziceti voi ca mai sînt patru luni pîna la seceris? Iata, Eu va spun: Ridicati-va ochii, si priviti holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceris. v36 Cine secera, primeste o plata, si strînge roada pentru viata vecinica; pentruca si cel ce samana si celce secera sa se bucure în acelas timp. v37 Caci în aceasta privinta, este adevarata zicerea: „Unul samana, iar altul secera”. v38 Eu v'am trimes sa secerati acolo unde nu voi v'ati ostenit; altii s'au ostenit, si voi ati intrat în osteneala lor.” v39 Multi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina marturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am facut.” v40 Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat sa ramîna la ei. Si El a ramas acolo doua zile. v41 Mult mai multi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. v42 Si ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina ca L-am auzit noi înoine, si stim ca acesta este în adevar Hristosul, Mîntuitorul lumii.” v43 Dupa aceste doua zile, Isus a plecat de acolo, ca sa se duca în Galilea. v44 Caci El însus spusese ca un prooroc nu este pretuit în patria sa.