Credeti Scripturile

Luca 23 v55 Femeile, cari venisera cu Isus din Galilea, au însotit pe Iosif; au vazut mormîntu si felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, v56 s-au întors, si au pregatit miresme si miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege. 24:1 În ziua întîi a saptamînii, femeile acestea, si altele împreuna cu ele, au venit la mormînt dis de dimineata, si au adus miresmele, pe cari le pregatisera. v2 Au gasit piatra rasturnata de pe mormînt, v3 au intrat înlauntru, si n-au gasit trupul Domnului Isus. v4 Fiindca nu stiau ce sa creada, iata ca li s'au aratat doi barbati, îmbracati în haine stralucitoare. v:5 Îngrozite, femeile si-au plecat fetele la pamînt. Dar ei le-au zis: „Pentruce cautati între cei morti pe Cel ce este viu? v6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cînd era înca în Galilea, v7 cînd zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat în mînile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa învieze.” v8 Si ele si-au adus aminte de cuvintele lui Isus. v9 La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece si tuturor celorlalti. v10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, si celelalte, cari erau împreuna cu ele. v11 Cuvintele acestea li se pareau apostolilor basme, si nu le credeau. v12 Dar Petru s'a sculat, si a dat fuga la mormînt. S'a plecat, si s'a uitat înlauntru, dar n'a vazut decît fasiile de pînza, cari stateau pe pamînt; apoi a plecat acasa, mirat de cele întîmplate. v13 În aceeao zi, iata, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o departare de oaizeci de stadii de Ierusalim; v14 si vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. v15 Pe cînd vorbeau ei si se întrebau, Isus S-a apropiat, si mergea pe drum împreuna cu ei. v16 Dar ochii lor erau împiedicati sa-L cunoasca. v17 El le-a zis: „Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbati între voi pe drum?” Si ei s-au oprit, uitîndu-se tristi. v18 Drept raspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu esti singurul strain aici în Ierusalim, de nu stii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?” v19 „Ce?” le-a zis El. -ai ei I-au raspuns: „Ce s-a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte si în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu si înaintea întregului norod. v20 Cum preotii cei mai de seama si mai marii nostri L-au dat sa fie osîndit la moarte, si L-au rastignit?” v21 Noi trageam nadejde ca El este Acela, care va izbavi pe Israel; dar cu toate acestea, iata ca astazi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri. v22 Ba înca niste femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineata la mormînt, v23 nu I-au gasit trupul, si au venit si au spus ca ar fi vazut si o vedenie de îngeri, cari ziceau ca El este viu. v24 Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, si au gasit asa cum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut.” v25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cînd este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii! v26 Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri, si sa intre în slava Sa?” v27 Si a început dela Moise, si dela toti proorocii, si le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. v28 Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a facut ca vrea sa mearga mai departe. v29 Dar ei au staruit de El, si au zis: „Ramîi cu noi, caci este spre seara, si ziua aproape a trecut.” Si a intrat sa ramîna cu ei. v30 Pe cînd sedea la masa cu ei, a luat pînea; si, dupa ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, si le-a dat-o. v31 Atunci li s'au deschis ochii, si L-au cunoscut; dar El S'a facut nevazut dinaintea lor. v32 Si au zis unul catre altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, si ne deschidea Scripturile?” v33 S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, si au gasit pe cei unsprezece si pe cei ce erau cu ei, adunati la un loc, v34 si zicînd: „A înviat Domnul cu adevarat, si S'a aratat lui Simon.” v35 Si au istorisit ce li se întîmplase pe drum, si cum L-au cunoscut la frîngerea pînii. v36 Pe cînd vorbeau ei astfel, însus Isus a statut în mijlocul lor, si le-a zis: „Pace voua!” v37 Plini de frica si de spaima, ei credeau ca vad un duh. v38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteti turburati? Si de ce vi se ridica astfel de gînduri în inima? v39 Uitati-va la mînile si picioarele Mele, Eu sînt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu.” v40 (ai dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mînile si picioarele Sale.) v41 Fiindca ei, de bucurie, înca nu credeau, si se mirau, El le-a zis: „Aveti aici ceva de mîncare?” v42 I-au dat o bucata de peste fript si un fagur de miere. v43 El le-a luat, si a mîncat înaintea lor. v44 Apoi le-a zis: „Iata ce va spuneam cînd înca eram cu voi, ca trebuie sa se împlineasca tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci si în Psalmi.” v45 Atunci le-a deschis mintea, ca sa înteleaga Scripturile. v46 Si le-a zis: „Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Hristos, si sa învieze a treia zi dintre cei morti. v47 Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, începînd din Ierusalim. v48 Voi sînteti martori ai acestor lucruri. v49 Si iata ca voi trimete peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramîneti în cetate pîna veti fi îmbracati cu putere de sus.” v50 El i-a dus afara pîna spre Betania. Si-a ridicat mînile, si i-a binecuvîntat. v51 Pe cînd îi binecuvînta, S-a despartit de ei, si a fost înaltat la cer. v52 Dupace I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. v53 Si tot timpul stateau în Templu, si laudau si binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin